Teorii ale opțiunilor de bază


Podaşcă Răzvan NoţiuneTeoria deciziei se ocupă cu motivele care stau la baza unei alegeri, fie că este vorba de o alegere trivială exemplu: ce fel de mâncare să alegi pentru prânzfie că este vorba de alegeri mai importante exemplu: dacă să mă căsătorescu sau nu.

vanilie și opțiuni binare strategii pentru tranzacționarea opțiunilor binare 60 de secunde

Preferinţe şi perspectiveCele două concepte de bază ale teoriei deciziei sunt preferinţa şi perspectiva. Spunem că cineva preferă opţiunea A în defavoarea opţiunii B atunci când opţiunea A este mai de dorit sau meritând mai mult alegerea decât opţiunea B. Deci preferinţa este o atitudine ce are la baza compararea; în exemplul dat se compara opţiunea A cu opţiunea B. Această formulă semnifică faptul că o persoană consideră A şi B a fi la fel de preferabile.

Aceste două axiome sunt controversate şi au dat naştere la mai multe atacuri.

F h şi sunt valori ale distribuţiei normale standard, ele reprezentând probabilităţi ce variază între 0 şi 1. În acest caz   Ct St - X deoarece e-rt ® 1 atunci când t ® 0 iar preţul opţiuni este egal aproape în întregime cu valoarea sa intrinsecă. În acest caz preţul activului suport la scadenţă este cunoscut cu certitudine, iar opţiunea valorează numai preţul acţiunii mai puţin prima plătită. Presupunerea că h ® ¥ este puţin nerealistă, deoarece în realitate h ia valori mai mari decât 3, iar valoarea funcţiei F h va fi foarte apropiată de 1.

Atractivitatea primei axiome poate depinde şi de natura opţiunilor pe care le avem în vedere, cât şi de interpretarea pe care o dăm termenului "preferinţă". Atunci când opţiunile sunt de natură diferite axioma completitudinii poată să nu mai pară atractivă: de exemplu, dacă opţiunea A semnifică faptul că două persoane vor învăţa să citească, în timp ce opţiunea B semnifică faptul că două persoane se vor îmbolnăvi de cancer.

Prima axiomă ar presupune să acceptăm ambele aceste două opţiuni. Dacă opţiunile sunt de natură similară -exemplu: opţiunea A semnifică faptul că doi copii vor primi bomboane, iar opţiunea B semnifică faptul că doi copii vor primi ciocolată -atunci axioma completitudinii este atractivă.

Şi interpretarea termenului preferinţă este importantă: economiştii preferă să creadă că acest termen se referă strict la o alegere; conform acestei abordări, axioma completitudinii este în mod automat satisfăcută, căci oricum se va face o bitfinex bot. Termenul "preferinţă" se poate însă referi şi la atitudini mentale, la deliberări asupra preferabilităţii a două opţiuni şi nu la alegeri în sine 2 ; de fapt, acesta este şi sensul pe care cei mai mulţi dintre cei care s-au aplecat asupra teoriei deliberării teorii ale opțiunilor de bază ales.

Axioma tranzitivităţii afirmă că dacă opţiunea B este cel puţin la fel de preferabilă ca opţiunea A, iar opţiunea C este cel puţin la fel de preferabilă ca opţiunea B, atunci A nu poate fi preferat în mod categoric lui C. Şi împotriva acestei axiome s-a adus argumentul eterogenităţii: se presupune că preferinţa pentru una dintre opţiuni va fi influenţată de modul în care se accentuează anumite caracteristici a opţiunilor. De teorii ale opțiunilor de bază, să presupunem că realizăm o comparaţie între o maşină A şi una B şi că accentuăm chestiunea vitezei acestor maşini, iar B nu este cel puţin la fel de bună ca A în ceea ce priveşte viteza.

Totuşi, atunci când comparăm maşina B cu maşina C putem accentua gradul de siguranţă pe care maşina ni-l oferă, iar C este cel puţin la fel de bun ca B în această privinţă.

Teoria deciziei.pdf

Când comparăm A cu C să zicem că accentuăm frumuseţea maşinilor. Unii autori au argumentat că în această situaţia axioma tranzitivităţii nu ar mai avea aplicare. Unii autori au argumentat că această abordare este greşită: de fapt, ar trebui să se analizeze doar o calitate generală de "bun" al maşinilor, în această calitate presupunându-se că s-au avut deja în vedere caracteristici specifice precum viteza, frumuseţea etc.

Cel mult ar putea interveni un context specific care să îl facă pe subiect să aibă alte preferinţe, însă atunci însăşi opţiunile îşi vor schimba natura.

Un alt argument ce a fost adus pentru sprijinirea tranzitivităţii este argumentul "pompei de bani" money pump. Se pleacă de la prezumţia că dacă îl găseşti pe X cel puţin la fel de dezirabil ca Y, atunci nu ai avea nici un motiv de a refuza schimbarea lui Y pentru X. Ai fi dispus să îl schimbi pe A pentru B, iar pe B pentru C. Dar tu îl preferi pe A în faţa lui C, aşa că nu l-ai schimba pe A cu C decât dacă ţi s-ar oferi în plus şi o sumă de bani x.

Banned TED Talk: The Science Delusion - Rupert Sheldrake at TEDx Whitechapel

Astfel, dacă ai urma primul traseu de schimb întâi îl schimbi pe A cu B ai ieşi în pierdere faţă de al doilea traseu cu suma de bani x. Acest proces s-ar putea repeta şi astfel tu ai deveni o "pompă de bani" pentru alţii de unde şi numele teoriei. Argumentul afirmă că există ceva iraţional în natura alegerilor intransitizive.

Pe de altă parte, dacă preferinţele ar fi fost tranzitive, nu ai fi devenit o "pompă de bani".

raportul independenței financiare este mai mic decât norma sistem de tranzacționare a tendințelor

Cu toate aceste controverse, în cadrul expunerii de faţă se vor accepta ca sigure următoarele afirmaţii Măsurarea utilităţii preferinţelorReprezentarea numerică a preferinţelor în funcţie de ordonarea lor rezultă în funcţia 3 utilităţii utility function. Există două mari tipuri de funcţii ale utilităţii: cea ordinală ordinal şi cea raportată la intervale interval-valued.

Metodologie include definiții concepte utilizate și principiile abordării sistemelor. Definiții de bază ale analizei sistemului. Element - un obiect material, energetic, informaționalcare are o serie de proprietăți importante pentru noi, dar a cărui structură internă conținutul este indiferent de scopul considerării. Comunicare - important în scopul luării în considerare a schimbului între elementele materiei, energiei, informațiilor.

Utilităţi ordinaleAtâta vreme cât mulţimea S este finită, orice relaţie teorii ale opțiunilor de bază preferinţă mică weak preference relation între unele dintre opţiunile mulţimii poate fi reprezentată printr-o funcţie a utilităţii ordinale. Relaţia de preferinţă reprezentată mai înainte maximizează utilitatea, deoarece întotdeauna va fi favorizată opţiunea cu cea mai mare utilitate.

Singura informaţie conţinută într-o reprezentare de acest gen este cum subiectul ordonează opţiunile, de la cea mai puţin preferată la cea mai preferată. Pentru ca să existe o funcţie a utilităţii ordinale teorii ale opțiunilor de bază să reprezintă o relaţie a preferinţei mici, atunci această relaţie trebuie să respecte axiomele completitudinii şi tranzitivităţii. Dacă relaţia respectă aceste două axiome, atunci opţiunile ce formează mulţimea S pot fi aşezate în ordine, de la cel mai puţin dezirabil la cel mai dezirabil; există totuşi posibilitatea ca două opţiuni să posede exact aceeaşi dezirabilitate.

Existenţia funcţiei utilităţii ordinale îmi permite să atribui valori numerice opţiunilor ce formează mulţimea S. Această funcţie nu mai pare aşa de convingătoare la o analiză maematică mai atentă.

Teoria modernă a portofoliilor

Nu putem compara două seturi de utilităţi ordinale. De exemplu, să ne imaginăm o pereche de opţiuni ce au utilitatea de 2 şi 4 şi o pereche a cărei opţiuni au utilitatea de 0 şi 5.

modul în care începătorii pot câștiga bani din opțiuni ce este un cont demo și un cont real

Să ne imaginăm că probabilitatea este de 0. Astfel, probabilitatea primei perechi este de 3, pe când probabilitatea celei de a doua perechi este de 2.

Dacă transformăm utilităţile ordinale din cea de-a doua pereche într-un volume după opțiuni permisiv, astfel încât opţiunea mare va fi 10, nu 5, atunci probabilitatea celei de a doua perechi va fi de 5, nu de 2.

Олвин никак не мог этого понять. Пока они шли по деревне, Элвин присматривался к окружавшим его людям. - С твоей головой все в порядке. Если даже Хилвар не читал его мыслей - а у Элвина не было оснований сомневаться на его счет - то характер его он, без сомнения, расшифровал.